Genoveva, nimic nu stii, pero, por favor quiereme!

Mai mult decat ieri, sigur mai abitir decat maine, ma simt vie! La mine a fi viu se traduce printr-o dorinta nebuna de a o chinui pe Clistinuta cu muzici de corazon. Imi salta bucuria in toti porii cand exclama: "Iisuse, Maria, cu ce am gresit!?". Si asta e doar inceputul. Urmarea vine val vartej printr-o infuzie de muzica orientala, cu recitari din Coran si tanguiri arabesti despre ale lor dune de nisip, camile si vanitati umane. Si cand pe mine ma patrunde dorul de mare orientala, nisip auriu scaldat in soare torid, pe a mea Clistinuta o mana dorinta ucigasa de a-mi sfarama calculatorul, luat pe inventar de la prestigioasa firma la care activam, benevol si filantrop. Doamne ce bucurie!
Asa ca, por ti, corazon de papel, ma transform in nimfa antagonica din telenovela zilelor de mai petrecute pe straduta laturalnica din spatele universitatii. Ce daca vantul vajaie prin par si iti biciuie fata si trupul, eu sunt aici sa iti incalzesc (irit) nervii cu muzici tanguitoare. Vizualizez cu sadismul scorpiei innamorate de sine (doamne cata vanitate :)) cum iti sclipesc ochii de furia placerii fiecarei note care iti patrunde simturile si isi gaseste loc in sufletul tau sensibil la frumos. Pentru ca, draga mea companioana, vrei nu vrei "bei Grigore aghiasma", iar in finalul cathartic corazonul tau imi va fi recunoscator cand o sa triumfe asupra ratiunii reci de Cradle of Filth!