Pagina aceasta o vreau vesela, ziua de azi o vreau vie, anul ce va sa vina il vreau fericit!

Oamenii colinda dintotdeuna dumurile "lumii mari" si mai putin pe cele ale "lumii mici" ce se naste in ei, odata cu ei. Cunosc alti oameni, alte locuri, vise si idei complicate si nu se cunosc pe ei insisi. Azi imi iau curajul de mana si vrea sa ma plimb in lumea mea.
Imi plac treptele de la intrare, alb-galbui, slefuite de vantul toamnei si finistate de soarele verii. De o parte si de alta a spiralei ce coboara inspre campia zilei de azi si a celei de maine sunt rafturi din lemn de gand si pe fiecare stau sa se coaca vise. Unele, cele mai indraznete, isi dau coate sa iasa primele din din cuptorul sufletului. Cele mai dragi sunt blande ca si zambetul mamei mele, au rabdare, se pregatesc atent si stiu sa ma iubeasca, intocmai ca si mama. Printre fire de speranta, in spate de tot, rusinate de ele insele si de mine, zaresc doua trei mai rautacioase. Le privesc cu un zambet dojenitor, dar nu ma deranjeaza ca sunt acolo. Daca n-ar fi nu as sti sa le pretuiesc pe cele frumoase si nu ar exista antagonia basmului care imi place sa cred ca sunt. Ma ajuta enorm, sunt mana care ma impinge spre bine. Vad flori. Multe margarete si maci, copaci cu frunze rosii-aramii, caiete din harite cerata in care am scris cuvinte. Unele sunt mai schioape, altele de-a dreptu frumoase, copilaresti. Le revad cu drag pe cele care m-au invatat ce inseamna lumina, dragostea, speranta, prietenia, dorinta creatoare, supunerea, rugaciunea, arta, dreptatea...Pot sa le mangai pe cele care m-au invatat ce inseamna durerea, plansul, tristetea, ura, resemnarea si alte sentimente ale lumii ce traieste in mine. La capatul scarilor e campia zilei de azi si a celei ce va sa vina...Ma mistuie indrazneala de a pasi, dar ma opresc. E mai bine sa nu ma avant sa musc inainte de vreme. Mai bine sa pastrez misterul, sa imi concentrez privirea si sa sporesc taina. O sa fie mult mai frumoasa intalnirea si extrem de candida melancolia unei posibile revederi...Pasesc pe scarile ce urca acum, zambesc, salut...A fost placuta plimbarea de azi. Fericirea imi fasie sub talpa pantofilor mov si ma imbie sa am incredere in mine.