Cuvintele, maria lor cuvintele ma iau prin invaluire si ma lasa fara putere. Sunt zile in care imi doresc sa nu se fi inventat, sa ne intelegem prin semne sau prin desene colorate. Ar fi mult mai usor. Nu as mai plange si suferi din cauza lor. Sunt crude si lasa un gust amar. Ma mistuie si ma fac sa nu imi gasesc starea si locul in lume. Cat le urasc cand devin prin ele neom. As putea sa le strivesc cu puterea mintii.
In alte zile sunt blande si imi mangaie azul, le descopar puterea divina si imi vine in minte analogia "La inceput a fost CUVANTUL". In astfel de zile imi iau sufletul in brate, ingenunchi si ma pierd printre ganduri frumoase. Cuvintele le transform in luntre ce transcende mundanul. Atunci colaborez, ma joc si creez cu ele rugi, epopei cu Priam si Ahile, povesti cu oameni ce nu isi pierd sufletul, ci il cinstesc.
Ma rog CUVANTULUI sa le ofere putere cathartica pentru a ma putea elibera, prin ele, de mine si a accede in Etern.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
nu ca as putea scrie ceva care sa infrumuseteze sau sa dea culoare textului....dar iti scriu ca sa stii ca sunt aici....ca ma pierd si eu, la fel ca popa, printre randuri si franturi din sufletul tau, pana din marele puzzle voi recrea faptura ta:)
Trimiteți un comentariu